1. Normalizare: Procesul de tratament termic de încălzire a pieselor din oțel sau oțel până la un punct critic Ac3 (pentru oțel hipoeutectoid) sau Accm (pentru oțel hipereutectoid) peste 30 de grade -50 de grade, menținerea pentru o perioadă adecvată de timp și răcirea uniformă în aer liber se numește normalizare
Microstructura după normalizare: oțelul hipoeutectoid este F+S, oțelul eutectoid este S și oțelul hipereutectoid este S+Fe3CII. Principala diferență între normalizare și recoacere completă este că viteza de răcire este mai rapidă, cu scopul de a normaliza structura de oțel, cunoscută și sub denumirea de tratament de normalizare.
2. Recoacere: un proces de tratament termic în care piesa de prelucrat din oțel hipoeutectoid este încălzită la 20-40 de grade peste AC3, ținută pentru o perioadă de timp și apoi răcită lent în cuptor (sau îngropată în nisip sau var) la sub 500 de grade și răcită în aer.
3. Tratament termic cu soluție solidă: încălzirea aliajului într-o zonă monofazată cu temperatură înaltă-și menținerea unei temperaturi constante pentru a dizolva complet excesul de fază în soluția solidă, apoi răcirea rapidă pentru a obține o soluție solidă suprasaturată.
4. Îmbătrânirea: Fenomenul în care proprietățile unui aliaj se modifică în timp atunci când este plasat la temperatura camerei sau puțin peste temperatura camerei după tratamentul termic prin soluție sau deformarea plastică la rece.
5. Tratament cu soluție solidă: dizolvă complet diferite faze din aliaj, întărește soluția solidă, îmbunătățește duritatea și rezistența la coroziune, elimină stresul și înmuierea, astfel încât să continue procesarea și formarea
6. Tratament în timp: încălzirea și menținerea la temperatura la care precipită faza de întărire, permițând fazei de întărire să precipite și să se întărească, îmbunătățind astfel rezistența
7. Călire: un proces de tratament termic care austenitizează oțelul și îl răcește la o viteză de răcire adecvată, determinând piesa de prelucrat să sufere transformări structurale instabile, cum ar fi martensita, în toată sau într-un anumit interval al secțiunii transversale-
8. Călire: Proces de tratament termic care încălzește piesele de prelucrat stinse la o temperatură adecvată sub punctul critic AC1 și o menține pentru o anumită perioadă de timp, urmată de răcire folosind o metodă care îndeplinește cerințele pentru a obține structura și proprietățile dorite.
9. Carbonitrurarea oțelului: Carbonitrurarea este procesul de infiltrare simultană a carbonului și a azotului în suprafața oțelului. În mod tradițional, carbonitrurarea, cunoscută și sub numele de cianură, este utilizată pe scară largă în carbonitrurarea gazoasă la temperatură medie și carbonitrurarea gazoasă la temperatură joasă-(adică nitrurarea gazoasă). Scopul principal al carbonitrurării cu gaz la temperatură medie este de a îmbunătăți duritatea, rezistența la uzură și rezistența la oboseală a oțelului. Carbonitrurarea cu gaze la temperaturi joase implică în principal nitrurarea, cu scopul principal de a îmbunătăți rezistența la uzură și rezistența la mușcătură a oțelului.
10. Tratament de călire și călire: se obișnuiește, în general, să se combine călirea cu călirea la temperatură înaltă-pentru tratamentul termic, care se numește tratament de călire și călire. Tratamentul de călire și revenire este utilizat pe scară largă în diferite părți structurale importante, în special în acele biele, șuruburi, angrenaje și arbori care funcționează sub sarcini alternative. După tratarea de călire și călire se obține structura de martensită călită, iar proprietățile sale mecanice sunt superioare celor ale structurii de martensite normalizate cu aceeași duritate. Duritatea sa depinde de temperatura-de revenire la temperatură ridicată și este legată de stabilitatea de revenire a oțelului și de dimensiunea-secțiunii transversale a piesei de prelucrat, în general între HB200-350.
11. Brazare: un proces de tratament termic în care două tipuri de piese de prelucrat sunt lipite împreună folosind material de lipire
